| 1.
|
ELECTRICIT'ATE s.f. 1. Una dintre proprietăţile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariţia, de miscarea si de interacţiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de ţesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. - Din fr. 'electricit'e. Sursă
: DEX'98
( 50924)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
ELECTRICIT'ATE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. v. lumină electrică.
Sursă
: Sinonime
(182829)
- siveco |
| |
| 3.
|
electricit'ate s. f., g.-d. art. electricităţii
Sursă
: DOR
(242750)
- siveco |
| |
| 4.
|
ELECTRICIT'ATE f. 1) Formă de energie produsă de miscarea si de interacţiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricităţii; Sil. -lec-tri-] /<fr. 'electricit'e, lat. electricitas, ~atis
Sursă
: NODEX
(333274)
- siveco |
| |
|
|